Fenomenul de bullying a luat amploare in ultimii ani, atat online, cat si offline. Consecintele sale pot fi destul de serioase si se pot manifesta pe termen lung, si tocmai de aceea, este nevoie ca adultii sa ia atitudine si sa previna comportamentele agresive. Copiii, parintii si profesorii din sectorul 2 al Capitalei invata cum sa faca asta, in cadrul unui proiect implementat de Asociatia Mens Sana si sustinut de Primaria locala. Psihologul Lorena Diaconescu ne spune mai multe, atat despre proiect, cat si despre educatia elevilor in mediul virtual.

Este bullyingul o consecinta a utilizarii internetului? De ce credeti ca a luat amploare acest fenomen si cum poate fi stopat?

Fenomenul de bullying a luat amploare si, da, trebuie sa recunoastem ca mediul virtual este prielnic (daca putem spune asa) manifestarilor nepotrivite intre copii si adolescenti. Pentru multe persoane sunt dificil de gestionat anumite frustrari in viata reala, iar in cea virtuala apar in plus si problemele false, provocari de tot felul care genereaza alte si alte frustrari.

Bullyingul la scoala implica o anumita tensiune ce apare in grupul de colegi, dar pe internet, in aplicatiile pe care le folosesc copiii si adolescentii sunt mult mai multi martori, atacurile pot fi urmarite si incurajate de alte persoane, iar negativitatea si agresivitatea verbala par sa fie contagioase. Astfel, vorbind despre cyber bullying nu pot sa nu ma gandesc la conceptul de etica cibernetica si un set de reguli de comportament in mediul online fara de care niciun copil sau adolescent nu ar trebui sa aiba acces la internet. De asemenea, fara un set de reguli insusite si pregatite pentru a fi date cu responsabilitate mai departe, niciun parinte nu ar trebui sa ii puna in mana copilului un smartphone.

Daca dupa un conflict de tip bullying petrecut la scoala, copilul vine acasa pentru a avea parte de cateva ore de liniste si pentru a se simti protejat in sanul familiei si in intimitatea camerei lui, in cazul cyberbuling-ului totul se peterece intre cei 4 pereti de acasa, iar situatia pare fara iesire, copilul neputandu-se detasa. Astfel, consider extrem de important sa instruim copiii pentru a nu fi agresivi cu ceilalti, pentru a accepta ca suntem diferiti si ca vom fi mai apreciati daca ne comportam cu optimism si pozitivitate cu cei din jurul nostru. Este de asemenea important sa ii instruim pe copii cum sa se comporte in eventualitatea unei presiuni puse pe ei de vreun coleg, care sunt persoanele – resursa la care trebuie sa apeleze si cum sa evite escaladarea conflictului. Nu in ultimul rand, copiii trebuie instruiti cum sa se comporte atunci cand se afla in rolul copilului-martor si cand nu ar trebui sub nici un pretext sa incurajeze comportamente negative.

 

Ce solutii ar fi in preventia fenomenului de bullying?

Preventia este cheia. “Este mai usor sa previi obiceiurile proaste decat sa lupti cu ele mai tarziu”, spunea Benjamin Franklin. Cred ca toate comportamentele pro-sociale se invata, se experimenteaza si se trec atat prin filtre emotionale, cat si rationale, dar pe intelesul copiilor.  Cred ca ar fi util sa se discute pe aceasta tema periodic, dar si ori de cate ori are loc un conflict intre copii astfel incat, fiecare incident sa aduca o lectie despre comportamente, emotii si relatii interumane. De asemenea, consider necesara intarirea comportamentelor pro-sociale si incurajarea copiilor sa isi ofere unii altora feedbackuri pozitive, ce vor trezi in ei emotii pozitive pe care, ulterior, le vor cauta prin repetarea comportamentelor dezirabile.

 

Intr-o societate care promoveaza excesiv de mult non-valorile, cum ii pot motiva parintii si profesorii pe elevi sa invețe?

Copiii si adolescentiii isi iau repere din societate, nu doar din familie, isi aleg modele si incearca sa urmeze uneori nu cele mai potrivite exemple. Modul in care adultii opineaza despre scoala in fata copiilor influenteza puternic modelarea perceptiei despre scoala a copiilor. Spre exemplu, la inceputul clasei a opta sau a douasprezecea, atat parintii cat si profesorii obisnuiesc sa ii atentioneze pe elevi ca “urmeaza un an greu” si asta din dorinta de a-i impulsiona sa se ocupe cu mai multa responsabilitate de sarcinile de studiu. Totusi, mai potrivit ar fi sa le spunem ca urmeza un an diferit sau un an important in care sa faca lucrurile diferit, in avantajul lor. Ceea ce vreau sa subliniez este modul in care le transmitem informatia astfel incat sa se seteze corect pentru a face fata provocarilor.

Pe buna dreptate, exista si multe nemultumiri ale adultilor pe care insa ar fi bine sa le discute departe de urechile copiilor, insa nu pentru a le ascunde adevarul, ci pentru a evita modelarea unei perceptii negtive asupra unor lucruri pe care ei inca nu le inteleg.

Ar fi indicat sa starnim copiilor curiozitatea si interesul pentru a afla lucruri noi si nu pentru a observa imperfectiunile sistemului. Copiii vor merge la scoala oricum, dar este important sa mearga cu placere si curiozitate, mai degraba decat impovarati de o emotie negativa fata de niste aspecte pe care nu au capacitatea sa le inteleaga atunci cand sunt foarte mici.

 

Este tehnologia nociva pentru copii? Cate ore ar trebui sa stea, de exemplu, elevii de I-IV si cei de V-VIII, in fata ecranelor?

In ultimii ani, auzim frecvent ideea aceasta ca tehnologia este nociva. Ei bine, tehnologia poate fi deopotriva prieten sau dusman, diferenta fiind facuta de masura si sensul cu care este folosita. Nu putem cataloga drept nociva tehnologia, cand intelegem cat de necesra ne este, mai ales in contextul actual cand trecem printr-o pandemie ce ne tine la distanta, dar avem totusi posibilitatea comunicarii si rezolvarii unor probleme importante. Pentru copii, tehnologia este folositoare atunci cand serveste nevoii lor de informare, de comunicare si de divertisment, fara insa a fi singura sursa pentru toate aceste nevoi. Devine nociva atunci cand este utilizata indelung de catre copii, fara a respecta regula alternarii activitatilor. In etapa de dezvoltare 6-12 ani, durata de folosire a ecranelor este de 2 ore, iar dupa 12 ani ar putea fi de 3 ore si chiar 4. Trebuie sa fim constienti ca depasirea timpului precizat afecteaza sanatatea copiilor si tulbura procesul lor de dezvoltare. De asemenea, este de precizat aici si faptul ca cele 2-3-4 ore de folosire a ecranelor nu trebuie sa fie continue, ci in fragmente de 30 de minute, alternate cu alte tipuri de activitati.

 

Tot internetul si retelele sociale pun o mare presiune pe copii si adolescenti sa arate sau sa se comporte intr-un anumit fel. Cei care nu se incadreaza, dezvolta, de la varste fragede, complexe si anxietati care ii pot marca pe viata. Cum sa evitam astfel de situatii?

Este adevarat ca sursa de inspiratie pe multe directii este reprezentata de internet. Copiii si adolescentii isi iau modele inclusiv din mediul virtual si, de multe ori, incercand sa para altcineva ajung sa se confrunte cu dezamagiri sau chiar primesc respingere din partea grupului. Dar toate aceste lucruri au legatura cu ceea ce spuneam referitor la etica cibernetica: daca se cunoaste un set de reguli si sunt clare niste limite care sa se si respecte, atunci sitautia poate fi controlata mai usor, iar tendintele de pe internet pot fi doar urmarite nu si urmate intru totul. Copiii ar trebui sa stie ca nu trebuie sa aplice in viata reala ceea ce vad pe internet, ci doar sa fie in rolul de observatori astfel incat, la un moment dat, cand vor fi destul de maturi si responsabili, sa poata face o selectie intre ce foloseste si ce este inutil din tot ce ofera internetul.  Neintelegerea si neinsusirea acestor reguli vor duce la navigarea in deriva printre personaje, fapte si trenduri potrivite si nepotrivite, toate laolalta, bulversandu-l pe copil si formandu-i o perceptie gresita atat asupra imaginii de sine, cat si asupra nevoilor ipotetice ale societatii, care de fapt sunt iluzii, piste false atinse in mediul virtual. Este deja cunoscut faptul ca o multime de copii si tineri traiesc astazi sentimentul inadecvarii si chiar au dezvoltat forme de depresie, anxietati de tot felul generate de incapacitatea lor de a discerne intre viata reala si cea virtuala, intre nevoile reale si cele iluzorii. Informarea adultului si pregatirea copilului pentru accesul in lumea virtuala precum si respectarea cu strictete a regulilor de etica cibernetica reprezinta modalitate de baza in a preveni astfel de situatii problematice si cu efecte pe termen lung.

 

Care ar fi principalele pericole din mediul virtual?

Am putea vorbi aici despre pericolele din internet, dar si despre pericolele folosirii in exces a internetului.

Pe de o parte, comportamentele modificate ale copiilor in urma folosirii excesive a tehnologiei si, pe de alta parte, activitatile pe care acestia le desfasoara in mediul virtual pot fi considerate periculoase. Un copil care creste inconjurat de telefoane mobile, tablete, calculatoare, va fi foarte vizual si isi va dezvolta anumite abilitati in detrimentul altora ceea ce il va face diferit fata de generatiile anterioare. De cele mai multe ori, copiii nu stiu care dintre actiunile lor din mediul virtual pot fi periculose, nu stiu sa se fereasca de interactiunea incomoda cu alte persoane, sunt prea putin pregatiti pentru a sti sa opreasca o conversatie in care limbajul nu este cel potrivit si chiar nu stiu suficient de multe despre protectia datelor personale.

Astfel, as indemna parintii sa se asigure in momentul in care ii cumpara copilului un smartphone ca acesta cunoaste un set de reguli de baza privind conduita in mediul virtual, categoriile de siteuri care ii sunt accesibile si respectarea accesarii unor aplicatii, in functie de limita de varsta impusa.