Plăcerea de a învăța – iată o expresie extrem de diferit percepută atât la nivel individual cât și la nivelul segmentelor de vârstă.

Pentru adulți, a-i face pe cei mici să își dorească să studieze reprezintă un deziderat aproape de neatins în timp ce pentru ei înșiși apare fie mulțumirea de a fi făcut-o la timp și în mod temeinic, fie apare regretul de a nu fi acordat atenție acestui aspect considerat poate neimportant pentru unii.

Azi, din experiențele trăite ca adulți, am aflat cât de bine este să fii pregătit, instruit, să te simți împlinit profesional și să ai aceste pârghii importante pentru a te mișca eficient pe traiectoria propriei vieți. Copiii însă nu știu că averea cea mai de preț a omului este știința. Pentru ei actul de învățare reprezintă o sarcină, de cele mai multe ori neplacută. Și totuși, cum să îi facem pe copii să iubească școala?

Deși pare greu de crezut, apetența pentru învățare se dezvoltă în cadrul unui proces care începe la vârste foarte mici iar copiii ar trebui chiar din grădiniță să fie ajutați să își dezvolte autocontrolul, ascultarea activă, atenția, focusarea pe sarcină, responsabilizarea etc. Baza se pune în primii 6 ani de viață prin stimulare și experimentare. Evoluția ar trebui să fie observată din perspectiva înțelegerii corecte a nevoii copiilor și nu din perspectiva evaluării și atribuirii de etichete. Așadar, pornind de la nevoia copilului de a cunoaște lumea și mediul înconjurător, răspunsurile pe care le oferim trebuie să hrăneasca această curiozitate prin oferirea de răspunsuri dar și prin promisiunea de a afla mai multe când va merge la școală.

Curiozitatea trebuie stârnită și întreținută în acest parcurs al evoluției umane. Orice achiziție trebuie realizată din dorința de cunoaștere și nu pentru că așa “se cere la școală” sau pentru că se impune. Învățarea nu trebuie să fie o formalitate, cum nici munca și nici familia pe care o întemeiem la vârsta maturității nu ar trebui doar bifate pentru că “așa se face”. Copiii trebuie învățați să fie prezenți în toate actele pe care le săvârșesc, faptele lor să fie în acord cu ceea simt ei înșiși, să realizeze sarcinile în perfectă armonie. A învăța din curiozitate și din sete de cunoaștere reprezintă cheia în modul de abordare a școlii de către elev.

Copilul trebuie pregătit corect pentru această călătorie a descoperirii lumii, trebuie să știe că îl așteaptă etape intresante, cu multe provocări și nu o perioadă grea sau plină de frustrări și suferințe. În fond, așteptările pe care ni le setăm fac să ne bucurăm sau să suferim în experiențele vieții noastre. Totul depinde de alegerile proprii.

 

Psiholog-psihoterapeut Lorena Diaconescu

Asociatia pentru Educatie si Sanatate MENS SANA