A vorbi despre schimbarile ce se produc la pubertate pare o sarcina delicata pentru majoritatea parintilor. Aceasta presupune dezvoltarea unei comunicari deschise si eficiente cu ceva timp inainte de aparitia primelor semne. Parintii trebuie sa stie inainte de toate, ca schimbarile sunt nu doar de natura fizica dar si psihica, intervenind modificari comportamentale care ii pot bulversa pe ceilalti membri ai familiei. Atunci cand parintele nu este pregatit pentru aceasta perioada dificila din viata copilului, va reactiona dur, intolerant si va ingreuna situatia puberului facandu-l sa se simta neinteles, ridicol, anormal si chiar sa se simta o povara pentru el insusi si pentru ceilalti.

 

Pentu a putea vorbi cu copilul despre pubertate si pentru a-l insoti corect pe drumul transformarii sale vom avea in vedere:
– Schimbarile de dispozitie datorate modificarilor hormonale. Puberul este coplesit de aceste stari pe care nu si le poate explica, tumultul de emotii il sperie iar faptul ca el insusi nu pricepe ce I se intampla ii da impresia ca nimeni nu il intelege. Simtindu-se neinteles de parinti, puberul se va distanta emotional de acestia si va incepe cautarea identitatii de sine fara a mai accepta modelele la care se raportase anterior (parinti, profesori etc).
– Aparitia nevoii de spatiu personal – puberul are nevoie de un cadru in care sa se exprime liber si pe care sa il personalizeze.
– Schimbarea modului de a relationa cu prietenii – apare influenta anturajului, incercarea de a se supune cu strictete unor reguli ale grupului care nu sunt compatibile neaparat cu cele proprii sau ale familiei lui. Este momentul cand copilul are nevoie sa se simta acceptat, apreciat si cauta sa ocupe un loc cat mai important in ierarhia grupului.
– Aparitia interesului fata de sexul opus – este etapa in care puberul devine extrem de preocupat de aspectul sau fizic, de propria imagine dar tot acum apar si complexele, ingrijorarile, exagerarile fata de micile imperfectiuni fizice.

 

Cum sa mentii o relatie echilibrata pentru a crea o comunicare in aceasta perioada dificila:
– sa te pregatesti sa faci fata respingerii lui
– sa inveti sa temperezi controlul asupra lui astfel incat sa nu se simta sufocat dar sa te stie disponibil pentru el oricand
– sa il ajuti sa se redescopere
– sa fii suportiv pentru el in momentele sale de dezamagire sau de ingrijorare
– sa ii oferi informatii corecte cu privire la sexualitate dar si la riscurile acesteia
– sa nu faci haz pe seama transformarilor prin care trece pentru ca este vulnerabil si ar putea percepe gresit ceea ce ii transmiti
– aminteste-ti sa-i spui copilului ca toate aceste modificari fizice sunt normale si inevitabile.

 

Daca parintele poarta inca sechelele unei educatii rigide sau in care sexualitatea a reperezentat un subiect tabu, probabil ca sarcina de a-I face educatie sexuala copilului va fi o corvoada sau va fi misiune imposibila.
Solutia ideala in acest caz este ca parintele sa apeleze la un psiholog care sa il ajute sa gaseasca terminologia potrivita si stilul ideal de a comunica despre lucruri intime cu copilul sau.

 

Psiholog Lorena Diaconescu