Workshopurile de parenting – necesare sau nu? | Mens Sana

Workshopurile de parenting – necesare sau nu?

Auzim frecvent persoane în jurul nostru care afirmă că atelierele sau workshopurile de parenting oferite azi de psihologi ar fi “mofturi” și că nu își au utilitatea, pe principiul “nici bunicii noștri și nici părinții nu au avut nevoie și au știut să ne crească”.

Ei bine, dacă facem un pas în spate și încercăm să ne detașăm de problemă pentru a avea o viziune mai amplă asupra temei, vom observa că vorbim despre aceeași societate dar aflată în stadii diferite de dezvoltare, întrucât tehnologia a adus schimbări majore la nivelul întregii societăți.

Privind realitatea în față, vom vedea cu claritate unde s-au produs marile schimbări: în alimentație prin introducerea alimentelor procesate și prin modificarea conduitei alimentare, în dozarea mișcării fizice care s-a redus considerabil cu implicații majore la nivel fizic și psihic, în preocupările zilnice, apariția stresului cauzat pe de-o parte de supraîncărcarea cu sarcini și,  pe de altă parte, de scăderea încrederii în sine, transferul unor responsabilități sau sarcini de rezolvare către telefoane sau tablete fapt care a modificat (fie a sporit, fie a redus) unele dintre abilitățile noastre și lista poate continua.

Așadar, au apărut diferențe de percepție asupra unor aspecte ale vieții dar și diferențe de răspuns (reacții), comportamentele s-au schimbat, comunicarea interumană s-a intensificat prin multitudinea mijloacelor dar s-a alterat ca și calitate și conținuturi.

Iată de ce este necesar un workshop de parenting: pentru a înțelege că aceste diferențe de dezvoltare au generat diferențe de funcționalitate a creierului uman și, deci, au determinat apariția unor comportamente ale copiilor total nefamiliare adulților din proximitatea lor (părinți, bunici, cadre didactice etc). Pornind de la înțelegerea acestor comportamente și analizând factorii determinanți, reușim să ne conectăm la “normalitatea” copilului născut în era digitală astfel încât să putem stabili granițe corecte și acceptabile între bine și rău, între corect și eronat și așa mai departe. Altfel, fără aceste informații și analize, relaționarea dintre generații va fi mai viciată decât oricând, părinții și cadrele didactice vor trăi un intens sentiment de dezamăgire și de insuficiență iar copiii vor crește debusolați, fără direcție și fără să înțeleagă demersurile, de altfel corecte, ale adulților însărcinați cu educarea și creșterea lor.

Psiholog-psihoterapeut Lorena Diaconescu